Un nou capitol ...

Nu am mai scris aici de foarte multa vreme ...

Si dintr-o data am simtit ca vreau din nou sa scriu, pur si simplu mi-a revenit si pofta de viata si de scris. Perioada ciudata din viata mea a cam trecut, mi-am regasit locul si in viata de familie si la munca ... de fapt cred ca asta a contribuit cel mai mult ... mi-am schimbat locul de munca si programul si cred ca asta m-a adus din nou la viata!!! Dintr-o data am simtit nevoia sa zambesc si sa ma gandesc ca se poate sa zambesti doar pt ca iti vine sa zambesti.

Nesiguranta din ultimele luni si grijile din ce in ce mai multe stersesera de pe fata mea zambetul si nici baietelul meu nu prea mai reusea sa ma faca sa rad sau sa zambesc ... cu toate ca el nu s-a schimbat deloc ... e acelasi poznas ca de obicei (ba chiar mai mare pt ca a crescut si nebuniile s-au inmultit). Dar uite ca o concediere e un pas inainte, un sut in fund un pas inainte, si acum le multumesc ca au facut restructurari pt ca am descoperit ca aproape nu mai existam (nici ca femeie, nici ca sotie si aproape nici ca mama). Toata ziua mi-o petreceam la munca si imi neglijam si casnicia si copilul doar pentru bani. Si acum cu un salariu intradevar mult mai mic si un program de munca ce imi permite sa stau jumatate din zi cu puiul meu scump si drag imi dau seama ca mai exist si eu. Daca certurile cu sotul inainte erau zilnice, acum de 3 sapt nu am avut motiv sa ne mai reprosam nimic. Si parca iese soarele si pe strada mea ...

Am postat aici pt ca simteam nevoia de o descarcare ... si un nou inceput.